Diagnosticarea tulburării din spectrul autist (TSA) poate fi dificilă, deoarece nu există un test medical, precum o analiză de sânge care să indice acest diagnostic. Diferiți specialiști analizează și evaluează comportamentul și dezvoltarea copilului pentru a putea pune un diagnostic.
Tulburarea din spectrul autist poate fi uneori detectata înaintea vârstei de 18 luni sau mai puțin, dar până la vârsta de 2 ani, diagnosticul nu este considerat fiabil. Cu toate acestea, mulți copii nu primesc un diagnostic final până la vârste mult mai avansate (3-4 ani), această întârziere însemnând că acești copiii nu primesc ajutorul de care au nevoie pentru o recuperare cat mai rapidă.
Diagnosticarea unui copil cu TSA se face în doi pași:
1. Screeningul de dezvoltare
Screeningul de dezvoltare este o tehnică menită să arate dacă copiii învață abilitățile de bază atunci când ar trebui, sau dacă există întârzieri. În timpul screeningului de dezvoltare, medicul ar putea să pună părintelui câteva întrebări sau să discute și să se joace cu copilul în timpul unei examinări pentru a vedea cum învață, vorbește, se comportă și se mișcă. Întârzierea în oricare dintre aceste arii ar putea fi un semn al unei probleme.
Toți copiii trebuie analizați pentru întârzierile în dezvoltare și dizabilități în timpul vizitelor obișnuite cu copilul la medic, la vârstele de 9 luni, 18 luni, 24 și 30 luni.
Ar putea fi necesară o observație suplimentară dacă copilul prezintă un risc ridicat pentru probleme de dezvoltare datorate nașterii premature, a greutății scăzute la naștere sau a altor situații similare. De asemenea, este posibil să fie nevoie de observație suplimentară și în cazul copiilor cu un risc ridicat de TSA (de exemplu, având o soră/frate sau un alt membru al familiei diagnosticat cu autism sau sindrom asperger) sau dacă sunt prezente comportamente asociate TSA, atunci este necesară o evaluare diagnostică completă.
2. Evaluare completă
Al doilea pas al diagnosticului este o evaluare cuprinzătoare, această revizuire amănunțită poate include analizarea comportamentului și dezvoltării copilului și intervievarea părinților/aparținătorilor, o evaluare efectuată de un psiholog clinician, o evaluare psihiatrică, de asemenea poate include și o evaluare auditivă (ORL) și vizuală, teste genetice, teste neurologice sau alte evaluări medicale.
În unele cazuri, medicul primar ar putea alege să trimită copilul și familia la un specialist pentru evaluarea și diagnosticarea ulterioară.
Cei care pot face acest tip de evaluări sunt specializați în:
- Pediatrie;
- Neurologie pediatrică;
- Psihiatrie pediatrică;
- Psihologie clinică.