Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) presupune două părți principale: componenta cognitivă și componenta comportamentală. Componenta cognitivă ajută copiii la schimbarea modului în care gândesc într-o anumită situație, iar componenta comportamentală îi ajută la modificarea propriilor reacții în acea situație.
Terapia cognitiv-comportamentală își are originea în behaviorism, o abordare psihologică bazată pe presupunerea că tot comportamentul uman este învățat. Prin urmare, din perspectiva behavioristă, noi comportamente pot fi învățate, iar comportamentele disruptive existente pot fi dezvățate.
Beneficiile TCC pentru copiii cu tulburare de spectru autist (TSA)
Terapia cognitiv-comportamentală poate fi o metodă bună de tratament pentru copiii cu autism care suferă și de alte tulburări, precum anxietatea, depresia și ADHD. Prin terapie copilul învață să își modifice gândurile și comportamentele în scopul evitării emoțiilor negative. Cu ajutorul psihoterapiei cognitiv-comportamentale atât copiii cât și părinții capătă o înțelegere mai profundă a dificultăților trăite de copil. Acest tip de terapie pune la dispoziție variate mecanisme de coping care ajută copilul cu TSA la gestionarea problemelor emoționale, dar și a simptomelor fizice, a gândurilor negative și a comportamentelor problematice care le însoțesc adesea.
Anxietatea este o problemă des întâlnită și afectează persoanele cu autism. Potrivit unui studiu realizat de oamenii de știință de la York University1 , aproximativ 70% dintre copiii cu autism vor înfrunta probleme emoționale într-o oarecare formă. Aproximativ jumătate dintre toți copiii cu TSA vor avea anxietate, iar 25-40% vor suferi de furie sau depresie. Studiul a arătat că psihoterapia cognitiv-comportamentală i-a ajutat pe copiii cu autism nu numai la gestionarea anxietății, dar si a celorlalte probleme emoționale.
Adaptarea psihoterapiei cognitiv-comportamentale pentru TSA
Adaptarea psihoterapiei cognitivi-comportamentale pentru copiii și adolescenții cu autism s-a concentrat în mare parte pe cei care suferă și de anxietate – aceasta fiind o afecțiune comună printre cei diagnosticați cu TSA.
Temerea că acest tip de terapie nu ar putea fi aplicat în tratarea copiilor cu autism crezându-se inițial că aceștia nu ar avea abilitățile necesare, a fost spulberată de rezultatele unui studiu (2012)2 care arată cum copiii cu autism dețin – prin comparație cu copiii tipici – abilitățile necesare aproape în fiecare situație, sigura parte dificilă fiind recunoașterea emoțiilor. Au fost însă aduse modificări TCC-ului tradițional, care necesită abilități bine dezvoltate în aria lingvistică și a gândirii abstracte, făcând-o mai vizuală și concretă (de exemplu clasarea anxietății pe o scară de la 1 la 10 ar putea fi înlocuită de psihoterapeut cu un termometru, permițându-i copilului să arate cât de înalt este nivelul acesteia).
Psihoterapia cognitiv-comportamentală poate fi utilizată în multe feluri. Aceasta poate fi individuală, familială sau de grup. Avantajul psihoterapiei de grup este că le permite celor diagnosticați cu TSA să vadă că nu sunt singurii care se confruntă cu această problemă. Avantajul terapiei familială este că, implicând părinții, îi educă pe aceștia în legătură cu nevoile și provocările cu care se confruntă copilul cu autism.
[1] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3813396/
[2] Lickel, A., Maclean, W. E.,Jr, Blakeley-Smith, A., & Hepburn, S. (2012). Assessment of the prerequisite skills for cognitive behavioral therapy in children with and without autism spectrum disorders. Journal of Autism and Developmental Disorders, 42(6), 992-1000